Datând astăzi în comparație cu trecutul,

Meniu de navigare

Trecutul și prezentul prin obiectivul fotografic Sunt puține lucrurile care refuză să se lase marcate de trecerea timpului. Și nu e vorba că aleg să stea pe loc, ci pur și simplu rămân fidele valorilor și tradiției din care s-au născut. Ele găsesc o modalitate de a evolua ca formă, poate spre a păcăli timpul, dar în esență rămân aceleași. Uită-te, de exemplu, la o sticlă de Jack - e singurul lucru care s-a schimbat la whiskey-ul Jack Daniel's în de ani.

Timpul a trecut dar tradiția de a face whiskey-ul din Lynchburg a rămas la fel.

  1. Istoria limbii române - Wikipedia
  2. Prima dating cu ultrasunete

Sunt însă și lucruri pe care timpul nu le iartă. Bucureștiul, de exemplu. Un oraș care, în oglindă cu trecutul său, ne arată că a reușit să păstreze doar câteva dintre însemnele istoriei sale, însemne care ne vorbesc mai ales atunci când suprapunem vizual trecutul cu prezentul text și imagine, Alex Gâlmeanu.

  • Romanizarea[ modificare modificare sursă ] Evoluția istorică a limbilor romanice orientale după majoritatea autorilor.
  • Preistorie - Wikipedia
  • (PDF) Trecutul de astazi | Mihaela Grancea - bestmariage.ro
  • Poloneză datând din toronto
  • Trecutul și prezentul prin obiectivul fotografic

Farmecul de altădată Te invit în mașina fotografică a timpului. Ne întoarcem cu un secol în urmă.

datând astăzi în comparație cu trecutul

Suntem undeva în jurul anului și vedem, probabil, unul din puținele repere ale capitalei rămas aproape neschimbat în timp. Pentru o experiență completă, cu toate detaliile și elementele vizibile, apăsați pe imagine, atât pe desktop, cât și pe smartphone.

Cum să laşi în urmă trecutul şi să mergi înainte?

La nivelul străzii, hainele purtate de trecători, specifice vremii, și magazinele de lux, bogat decorate, aflate la parterul hotelului, ne descriu o scenă ce pare ruptă dintr-un film de secol Clădirea hotelului o găsim aproape neschimbată, excepție făcând câteva ornamente de la nivelul acoperișului și elementele decorative ale prăvăliilor de la parter.

Regăsim și piatra cubică ce pava Calea Victoriei și, la o privire atentă, observăm inclusiv șinele de tramvai ce mergeau spre strada Ion Câmpineanu. Amintirea fotografică a unor povești de cărămidă Imaginația ne poartă pe drumul dintre fotografii.

Stăm acum chiar în Piața Teatrului, mai exact la intersecția Calea Victoriei cu Ion Câmpineanu, așa cum arăta ea în Nimic din ceea ce vedem în fotografia de arhivă nu mai există astazi, nici măcar o cărămidă.

Cadrul nostru este concentrat pe intrarea teatrului și îi putem observa detaliile arhitecturale de influență barocă. Cladirea a fost finalizată în anul de către arhitectul vienez Heft, pe locul fostului Han Câmpinecii, însă nu a reușit să supraviețuiască celui de-al doilea război mondial, fiind grav avariată în Nu vă lăsați păcăliți de imaginea recentă, ceea ce vedem în fotografia de astăzi este doar o replică recentă, realizată prin anii Dar fete de maritat serioase și așa, este un exemplu bun de urmat în ceea ce privește recuperarea identității Bucureștiului.

Prezența trăsurii în fotografia veche nu este datând astăzi în comparație cu trecutul întâmplătoare, nici de decor.

Post navigation

Piața Teatrului reprezenta o populară stație de trăsuri ce funcționau asemănător taxiurilor moderne. Un alt detaliu, în fundal, în dreapta Teatrului, este o clădire dispărută astăzi și înlocuită cu un bloc de locuințe de tipul celor art-deco realizate în perioada interbelică.

datând astăzi în comparație cu trecutul

Un simbol iertat de timp Privim acum o altă clădire reprezentativă a Bucureștiului - Palatul Cercului Militar, inconfundabil pentru orice locuitor al capitalei. La o comparație cu anulconstatăm edificiul aproape neschimbat, în mare măsură în forma autentică. Singura schimbare notabilă se înfățișează la nivelul treptelor monumentale de la intrare, cele de astăzi fiind mai late și usor simplificate.

De asemenea, forma fântânii Sărindar e schimbată și ea, cea de astăzi fiind realizată într-un mod ce nu mai respectă identitatea locului.

Lucrul mai puțin cunoscut este că această clădire a fost construită pe locul ocupat până la de biserica Sărindar, demolată dupa ce a fost avariată de cutremure și de o degradare excesivă.

datând astăzi în comparație cu trecutul

Clădirea Cercului Militar a fost finalizată înîntr-un stil neoclasic francez, de către arhitectul Dimitrie Maimarolu, dar a fost inaugurată oficial abia după 12 ani de la construcție, întârziere datorată unor evenimente din Primul Război Mondial. Imposibil de ratat, mașina din prim plan, cu siguranță dorită de orice colecționar, este un Ford Model A, producție Iar la nivelul străzii putem observa câțiva pietoni îmbrăcați tipic anilor 30, desprinși parcă dintr-un film clasic cu gangsteri.

În curtea Cercului Militar, urcând pe scările de la intrare, se află terasa Piccadilly, un local celebru al zonei.

Account Options

Schimbare versus dispariție Ne aflăm pe Calea Victoriei, privind către Muzeul de Istorie al României, pentru a realiza o comparație cu ce se întâmpla aici în anii ' Clădirea din centrul imaginii e ușor de recunoscut, dar în acei ani i-am fi spus Palatul Poștelor, pentru că a fost construită cu acest scop. Și dacă tot a venit vorba, e bine să menționăm că această impunătoare clădire a fost finalizată în anul de arhitectul Alexandru Săvulescu, într-un stil neoclasic, asemănător cu cel al Datând astăzi în comparație cu trecutul des Postes din Geneva.

Poșta centrală a capitalei a funcționat aici până îniar dindupă o renovare specifică, spațiul a fost preluat de Muzeul de Istorie. Clădirea a rămas destul de bine conservată în timp cu excepția unor ornamente aflate la baza cupolelorlucru rar în peisajul bucureștean, unde alterarea și simplificarea clădirilor istorice a fost și a rămas o obișnuință.

Privind către latura dreaptă a imaginii de arhivă, observăm unul dintre lucrurile probabil surprinzătoare.

datând astăzi în comparație cu trecutul

O întreagă clădire, de o construcție eclectică, bogat ornamentată, este dispărută astăzi. În fotografia de epocă, chiar dacă imaginea nu este de cea mai bună calitate, putem spune că privim ceea ce pare a fi o construcție deja dezafectată - ferestrele de la mezanin par a fi acoperite cu niște placaje, parterul clădirii pare dezgolit de orice fel de ferestre, iar etajul nu prezintă vreo formă de activitate.

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Chiar și așa, acest spațiu nu prezintă vreo activitate specifică. Probabil afectată de cutremurul din anulclădirea va avea să dispară cu totul, undeva după aniilăsând loc sistematizării moderne a Căii Victoriei, mai lată astăzi decât atunci. Așa se explică și calcanul ciudat existent astăzi acolo, un zid fără ferestre, orientat către bulevard într-un mod fără prea multă logică, dacă facem abstracție de contextul istoric.

Și nu e vorba că aleg să stea pe loc, ci pur și simplu rămân fidele valorilor și tradiției din care s-au născut. Ele găsesc o modalitate de a evolua ca formă, poate spre a păcăli timpul, dar în esență rămân aceleași. Timpul a trecut dar tradiția de a face whiskey-ul din Lynchburg a rămas la fel.

Privind în extrema stângă datând astăzi în comparație cu trecutul imaginii document, vedem ceea ce putem presupune că este o altă clădire dispărută. Observăm o schelă din lemn, dar e greu de spus dacă este vorba despre un șantier în desfășurare sau doar de o susținere provizorie a unei clădiri avariate.

La nivelul străzii se vede o activitate specifică perioadei, respectiv o pondere ridicată a traficului pietonal, invers față de ziua de astăzi, când traficul auto este majoritar.

Trecutul și prezentul prin obiectivul fotografic – Alex Galmeanu's Blog

Iar un alt mic detaliu ce merită observat se află la nivelul pavajului: piatra cubică ce acoperea acest segment de bulevard oferă o armonie suplimentară compoziției fotografiei document. Legătura cu trecutul: lucruri rămase aproape la fel Imaginea este reprezentativă pentru București - ne aflăm într-unul din punctele principale ale capitalei, în Piața George Enescu.

Paleoliticul poate fi împărțit în diferite moduri: Protopaleoliticul: epoca Australopitecinelor și a lui Homo habilisprecum și a primilor reprezentanți ai lui Homo erectus. Protopaleoliticul corespunde sfârșitului Terțiarului și începutului Cuaternarului, perioadei cuprinse între glaciațiunea Biber și glaciațiunea Günz aproximativ 4,5 milioane de ani — Primele unelte de piatră cioplită sunt considerate creația lui Homo habilis: galete de râu amenajate prin desprinderea unor așchii, pe o singură față sau pe ambele fețe, realizându-se, astfel, așa-numiții cioplitori unifaciali sau bifaciali chopper, chopping-tool.

Prin comparație cu imaginea de arhivă, datatăla prima vedere am putea spune că nu există schimbări radicale. Totuși, la o analiză de detaliu putem constata formele ușor simplificate la nivelul acoperișului atât pentru clădirea Ateneului Român, cât și pentru Biblioteca Central Universitară.

Pasionații de istorie mai mult sau mai puțin recentă, cunosc cu siguranță faptul că ambele clădiri au fost avariate la un moment dat, clădirea Ateneului fiind bombardată îniar cea a BCU fiind incendiată în decembrie Clădirea Ateneului Român a fost realizată într-un stil neoclasic-ecletic, pe baza unei subscripții publice, în perioadadupă planurile arhitectului francez Albert Galleron, iar clădirea BCU a fost finalizată în de arhitectul francez Paul Gottereau, adăpostind până în Fundația Universitară Carol I.

Vegetația de astăzi nu ne mai lasă liberă perspectiva vastă a fotografiei de arhivă, așa că nu avem o vedere directă către alte clădiri specifice zonei, existente și astăzi. O poveste interesantă este cea a statuii ecvestre ce îl reprezintă pe Regele Carol I.

În fotografia de arhivă vedem forma originală, realizată de sculptorul croat Ivan Meštrović și inaugurată în În fotografia de astăzi vedem versiunea sculptorului Florin Codre, inaugurată în Statuia originală a fost înlăturată și distrusă de regimul comunist înimediat dupa abdicarea Regelui Mihai.

3 Replies to “Trecutul și prezentul prin obiectivul fotografic”

Prin comparația fotografică vedem că amplasarea monumentului actual nu respectă întru totul amplasamentul original, de aici și aparenta diferență de perspectivă a fotografiei. Abonează-te la newsletterul Republica. Mă abonez.